Ştiinţele neuronale şi sufletul

Recent, prestigioasa revista Nature a publicat un editorial care abordează relaţia dintre ştiinţele neuronale ("neuroscience") şi suflet. Ce spun oamenii de ştiinţă care studiază creierul, avem sau nu avem un suflet?
După părerea autorilor editorialului, M.Farah şi N.Murphy, sufletul pe care îl au în vedere oamenii de ştiinţă este cel mai bine descris de Gilbert Ryle în cartea sa "Concept of mind" apărută în 1949. Aici, Ryle vorbeşte de suflet ca de o "fantomă" ascunsă în maşinăria creierului ("the ghost în the machine"). Întrebarea este, exista o astfel de "fantomă" ascunsă în creier? Este ea de natura imaterială? Cu alte cuvinte, avem noi suflet de o altă natură decât cea a materiei, care utilizează doar creierul care pe o maşină?
Din păcate, răspunsul cercetătorilor din domeniul ştiinţelor neuronale nu este deloc încurajator. Până azi, n-am descoperit nimic de o altă natură în creier. Mai mult, toate aspectele creierului pe care le-am desluşit pot fi explicate în termenii unei maşini mai complexe, dar nu au nevoie de existenţa unui suflet adiţional care să o controleze. Cu alte cuvinte, am găsit maşina din creier, şi nu avem nevoie de suflet pentru ca să explicăm funcţionarea lui.
Spre exemplu, studiile de imagistica pe creier folosind rezonanţă magnetică nucleară arata că exista corelaţii intre caracteristici psihice (personalitate, moralitate, etc) şi diverse zone din creier care sunt atunci activate. Cu alte cuvinte, aceste caracteristici psihice nu ar fi o componentă a "fantomei", ci a maşinii care este creierul fizic.
Mai mult, medicamentele influenţează aceste caracteristici psihice. Dacă ele ar fi fost ale "fantomei", de ce ar fi putut fi influenţate de un obiect fizic, precum un medicament? Aceasta înseamnă că aceste caracteristici psihice sunt mai degrabă o caracteristică a maşinii decât a "fantomei" din ea. În final, dacă toate aspectele scoase până acum la iveală de ştiinţele neuronale ar fi explicate suficient numai de în termenii maşinăriei creierului, la ce am mai avea nevoie de "fantoma" din maşină?
Dincolo de aceste consideraţii, autorii merg însă mai departe, şi compară aceste descoperiri în ştiinţele neuronale cu două revoluţii precedente în istoria raporturilor dintre ştiinţă şi religie: geocentrismul şi teoria evoluţiei naturale.
Astfel, subliniază autorii, religia a ştiut să depăşească ambele crize realizând că doctrinele în cauză nu sunt partea esenţială a credinţei, ci doar nişte dogme, la care se poate renunţa integral sau parţial. În cazul de faţă însă, situaţia este cu mult diferită. Aici, dacă ştiinţa continua în modul în care a început, se atacă nucleul esenţial al religiei: credinţa într-un suflet imaterial. Ciocnirea dintre ştiinţă şi religie va fi de data aceasta mult mai răsunătoare, iar consecinţele greu de prevăzut.
După părerea mea, autorii au dreptate până la un punct. Căci, ca într-o povestire science fiction, dacă un echipaj de extratereştri ateişti ar descoperi Pământul, nu mă îndoiesc că ar rămâne surprinşi de amploarea fenomenului religios pe Pământ. Pentru ei imaginea ar fi similară cu cea a miliarde de computere Pentium care ar căuta zilnic Divinitatea prin rugăciunile lor.
Până una alta, chiar dacă rezultatele cercetătorilor din ştiinţele neuronale indică faptul că suntem probabil mai mult maşini decât suflete, nu trebuie să fim foarte pesimişti. După cum spunea Dan Puric, ştiinţa ne spune de zeci de ani că este gata-gata să descifreze creierul, însă nu este chiar acolo. Până atunci, nu pot decât să fiu fericit că îmi pot îmbrăţişa copilul şi crede că el este mai mult decât o maşină. Nu vreau să mă gândesc cum aş reacţiona dacă aş şti că strâng la braţe echivalentul unui frigider sau Pentium 235...