Din ce în ce mai mulţi cercetători consideră că în Biblie au fost semnalate multe episoade de răpiri ale unor personaje biblice de către OZN-uri. Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul a fost, conform tradiţiei, înălţat şi el în cer. Citim în acest sens în Biblie: „Când Domnul a fost să-l ridice pe Ilie la Cer în vârtej de vânt [...] iată, un car de foc şi căi de foc i-au despărţit [...] şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt” (2 Regi, 2; 1-12). Ştiind că va fi răpit, Ilie peregrinează prin mai multe oraşe, fără a spune de ce.Şi în multe cazuri raportate în zilele noastre cel ce urmează să fie răpit simte nevoia imperioasa ca să meargă, aparent fără rost, într-un loc anume, unde se va produce evenimentul.Acel „vârtej de vânt”, care este în acelaşi timp şi un „car de foc”...ar fi un OZN. Dar cum altfel ar fi putut descrie un martor, de acum două milenii şi jumătate, un vehicul luminos care se rotea şi se putea înălţa cu repeziciune spre cer?
Şi proorocul Ezechiel a văzut că „un vânt-vârtej venea dinspre miazănoapte şi un nor mare într-însul şi strălucire împrejuru-i şi foc sclipitor, iar în mijlocul lui ca şi cum ar fi fost o arătare de chihlimbar în mijlocul focului şi strălucire într-însa. Şi în mijloc, ca o asemănare de patru făpturi vii”. Într-o altă traducere, aceeaşi întâmplare e descrisă ca un„snop de foc, care răspândea în jur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită care ieşea din mijlocul focului. Tot în mijloc se vedeau patru făpturi vii a căror înfăţişare avea o asemănare omenească” (Ezechiel, 1; 4-5).
Dincolo de vădită dificultate a naratorului de a descrie cu vocabularul său rudimentar un fenomen total neobişnuit, asemănarea cu un OZN este din nou evidentă, mai ales dacă adăugăm ca după această frază urmează o lungă descriere a obiectului, de pildă: „cele patru [roţi] aveau aceeaşi înfăţişare; iar după lucrarea lor erau ca şi cum ar fi fost roată’n roată. Ele înaintau în toate cele patru laturi ale lor şi’n timpul mersului nu se învârteau [...] şi când făpturile cele vii se ridicau de la pământ se ridicau şi rotile [...] căci duh de viaţă era în roţi…”.
Aceste descrieri obscure dau seama de efortul făcut de privitorul confruntat cu o alcătuire evident tehnică, în stare să zboare, graţie acelui „duh de viata” căreia azi i-am da probabil numele de „principiu de propulsie” sau poate „antigravitaţie”. S-ar putea, tot aşa, ca scribul să nu fi avut alt termen potrivit, pentru un mecanism care se mişca singur, decât „făpturile cele vii”.
Ezechiel descrie şi o altă întâlnire cu o întocmire venită din ceruri. Imaginea acesteia trimite din nou la OZN-uri, în ciuda limbajului arhaic: „de la mijloc până jos era foc, iar de la mijloc în sus era ca boarea unui chip ca vederea unui chihlimbar”. Foarte mulţi dintre cei ce au suferit o răpire OZN spun că au fost ridicaţi în văzduh de un fascicul luminos. Ezechiel descrie acelaşi lucru prin cuvintele „şi a întins ceva că asemănarea unei mâini, şi m-a apucat de creştetul capului. Duhul m-a ridicat între Pământ şi Cer, şi m-a adus, în Ierusalim” (Ezechiel, 8; 2-3). El reuşeşte apoi să treacă prin zidul casei Domnului, văzând nelegiuirile din interior, într-un mod care seamănă cu faimoasele treceri prin zid raportate de cei răpiţi.
Proorocul Isaia se pare că a avut şi el parte de zboruri spaţiale. Ele au fost însă epurate din textele Bibliei canonice şi s-au păstrat numai într-un apocrif slavon: Vedenia lui Isaia. Istoria începe, ca şi la Enoh, într-o noapte când profetul este vizitat de doi bărbaţi înalţi, trimişi să-l ia în Cer. Aici îi sunt arătate o seamă de taine sacre, după care este adus acasă. El are impresia că a petrecut în cer doar două ore, dar va constata că pe Pământ s-au scurs în acest timp 32 ani. Ar fi desigur interesant de ştiut dacă această anomalie (atât de binecunoscută, de la paradoxul einsteinian al gemenilor şi până la basmele de tipul „Tinereţe fără bătrâneţe”), a fost consemnată încă din viata profetului său este o contaminare mai târzie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu