Zece greşeli ale lui Darwin

În 2009 s-au împlinit 200 de ani de la naºterea lui Charles Darwin ºi,
totodatã, 150 de ani de la publicarea cãrþii sale Originea speciilor. Una
dintre cele mai influente cãrþi din istoria modernã, aceasta a contribuit la
modelarea filosofiei, biologiei, sociologiei ºi religiei în secolele 19, 20 ºi 21.
Totuºi, atât teoria, cât ºi cartea lui Darwin au deficienþe majore.
Spre deosebire de alte teorii ºtiinþifice, evoluþia darwinianã are de-a face nu doar cu ºtiinþa, ci
ºi cu filosofia, moralitatea, ºtiinþele sociale ºi chiar religia. De ce nu am sãrbãtorit centenarul
Mendel în anii 1920 sau tricentenarul Newton în anii 1940? Ambii au fost mari oameni de
ºtiinþã. Darwin este sãrbãtorit nu doar pentru contribuþiile sale ºtiinþifice, ci ºi pentru cã teoria
sa a devenit o adevãratã religie pentru ateiºti.
În timp ce mass-media ne bombardeazã constant cu informaþii în favoarea evoluþiei iar cãrþile
de ºtiinþã ne învaþã, invariabil, în ce privinþe a avut dreptate Darwin, aceste surse rareori
recunosc aspectele în care el s-a înºelat.
Vom prezenta mai jos, pe scurt, zece aspecte ale teoriei sale, în care el s-a înºelat. În
încheiere, o discuþie despre urmãrile mentalitãþii darwiniste.
1. Teoria „bãltoacei cãlduþe”
Odatã, Charles Darwin i-a scris bunului sãu
prieten, Joseph Hooker, despre posibilitatea
apariþiei spontane a vieþii dintr-o „bãltoacã
cãlduþã” („warm little pond”).
În acea perioadã, existau cercetãtori care
credeau încã în „generarea spontanã” – ideea
cã viaþa poate apãrea din ne-viaþã – ceea ce
spera ºi Darwin. Ulterior, celebrul cercetãtor
francez Louis Pasteur a respins categoric
ideea ºi 150 de ani de observaþii ºi
experimente au confirmat aceste rezultate.
ªtim cã viaþa este mult mai complexã decât ºi-ar fi putut imagina Darwin.
Acum câþiva zeci de ani, celebrul experiment Miller-Urey a dorit sã facã luminã asupra
originilor vieþii. Trecând un amestec de gaze printr-un mediu încãlzit ºi cu descãrcãri
electrice, cei doi cercetãtori au produs o substanþã din care s-au format niºte amino-acizi.
Acest experiment le-a fost prezentat (ºi uneori încã le este prezentat) studenþilor la Biologie ca
o pretinsã dovadã a apariþiei vieþii. ªtim astãzi însã cã experimentul a fost irelevant, întrucât

fusese exclus oxigenul, care ar fi distrus rezultatele - cercetãtorii ºtiu cã exista oxigen atunci
când a apãrut viaþa.
Chiar ºi cu acest experiment ºchiop, nu a existat acolo nici o combinaþie de amino-acizi care
sã atingã urmãtorul nivel al elementelor esenþiale ale vieþii – foarte complexele proteine, care
la rândul lor ar trebui integrate cu precizie în sisteme sofisticate.
Deºi experimentul Miller-Urey a reuºit sã producã pe cale chimicã ºi artificialã niºte elemente
organice brute, din ele nu s-a putut obþine nimic. Cum ai putea sã aºezi corect fiecare dintre
acele elemente disparate pentru a forma un sistem funcþional?
Un sistem funcþional care ar fi, evident, o celulã – o structurã de o complexitate fantasticã.
Da, chiar ºi cea mai primitivã celulã este un sistem extrem de complex.
Sir Fred Hoyle, fost astronom ºi matematician britanic decorat de Regina Marii Britanii
pentru realizãrile sale, a comentat experimentul Miller-Urey: „Elementele constructive ale
proteinelor se pot produce prin mijloace naturale. Însã asta este departe de a dovedi cã aºa a
apãrut viaþa. Nimeni nu a arãtat cã prin aceastã metodã s-ar putea obþine structurile corecte de
amino-acizi, de pildã ordonarea enzimelor...
„Sã ne imaginãm un cimitir de vechituri în care se aflã, disparate ºi amestecate, toate piesele
unui avion Boeing 747. Vine o palã de vânt. Care sunt ºansele ca acel vânt sã ordoneze toate
acele piese ºi bucãþele într-un Boeing 747, funcþional ºi gata de zbor? Atât de mici, încât sunt
neglijabile, chiar dacã am avea o tornadã care sã treacã printr-un numãr infinit de cimitire de
piese.” (The Intelligent Universe, 1983, pag. 18-19).
Dovezile ºtiinþifice aratã cã viaþa nu a apãrut ºi nu a putut apãrea spontan dintr-o bãltoacã
cãlduþã, aºa cum credea Darwin. Dovezile din jurul nostru ºi fosilele de care dispunem de
aratã, conform legii biogenezei, cã viaþa se naºte doar din viaþã.
2. Presupusa simplitate a celulei
Sã aruncãm o privire la o bacterie. Ceea ce a
vãzut Darwin la un microscop rudimentar
pãrea destul de primitiv – un glob de materia
numitã „protoplasmã” – ºi ºi-a spus cã acolo
sunt câteva componente elementare care ar
putea fi uºor puse laolaltã.
Astãzi ºtim cã bacteriile conþin mecanisme
moleculare complexe, fiecare bacterie fiind
mult mai sofisticatã decât o uzinã auto cu
roboþi industriali ºi un centru de comandã
complex.
Aºa cum arãtau biologul Jonathan Wells ºi matematicianul William Dembski, „este adevãrat
cã celulele eucariote sunt cele mai complicate celule pe care le cunoaºtem. Însã cele mai
simple forme de viaþã pe care le ºtim, celulele procariote (cum ar fi bacteriile, care nu au un
nucleu) sunt ºi ele însele extrem de complexe. Mai mult, acestea sunt, în fiecare privinþã, la fel
de avansate ca ºi celulele eucariote – dacã eucariotele ar fi niºte laptopuri de ultimã generaþie,

procariotele ar fi telefoanele mobile de ultimã generaþie... Nu existã nici o dovadã a unor
forme de viaþã mai timpurii ºi mai primitive, din care sã fi evoluat procariotele” (How to Be
an Intellectually Fulfilled Atheist (or Not), 2008, pag. 4).
Aceºti doi autori menþioneazã apoi ce au în comun aceste douã celule în termeni de
complexitate:
. Procesarea, stocarea ºi accesarea informaþiei.
. Limbaje artificiale ºi sisteme de decodare a lor.
. Dispozitive de detecþia, corecþia ºi verificarea erorilor, pentru comenzi de calitate.
. Tehnologie digitalã de inserare de date.
. Sisteme de transport ºi distribuþie.
. Sistem de adresare automatã în funcþie de amplasare.
. Procese de asamblare care folosesc construcþii prefabricate ºi modulare.
. Instalaþii de producþie robotizatã auto-reproductive.
Vedem astfel cã celulele sunt mult mai complexe ºi mai sofisticate decât îºi închipuia Darwin.
Cum ar fi putut pura întâmplare sã producã acestea, când ingineria omului nu le poate
produce? De fapt, nici mãcar un fir de pãr uman nu a putut fi reprodus în laborator.
3. Ideile lui despre informaþiile din interiorul celulei
Pe vremea lui Darwin, cercetãtorii nu ºtiau ce
fel sau ce cantitate de informaþii se aflã în
celulã. Darwin a presupus cã ar fi vorba de
informaþii elementare – câteva instrucþiuni
care sã-i spunã celulei cum sã funcþioneze.
Întrucât credea în simplitatea informaþiilor
celulare, el a venit cu o teorie numitã
„pangenezã”, teorie potrivit cãreia niºte
modificãri uriaºe rãsãreau din celule la
întâmplare – lucru care s-a dovedit ulterior a
fi complet fals.
Mai mult, dupã 150 de ani, se ºtie cã informaþiile din celulã sunt de-a dreptul uimitoare.
Mai întâi, sã vedem ce tip de informaþii se aflã în nucleul unei celule. Avem acolo un limbaj
genetic – înzestrat cu un alfabet digital din patru litere ºi chiar cu niºte reguli gramaticale –
mult superior oricãrui limbaj de calculator conceput vreodatã de om. Bill Gates, fondatorul
Microsoft, declara cã „ADN-ul este asemenea unui program de calculator, dar mult, mult mai
avansat decât orice software creat vreodatã” (The Road Ahead, 1995, pag. 188).
În interiorul nucleului fiecãrei celule umane se aflã mii de instrucþiuni codificate atent (numite
gene) care trebuie traduse, transportate ºi reproduse. Cercetãtorii au realizat cã informaþiile nu
sunt alcãtuite din materie – nu au masã, lungime sau lãþime – dar cã pot fi transportate de
cãtre materie. De asemenea, nu s-a demonstrat cã informaþiile ar putea apãrea sau ar putea fi
îmbunãtãþite prin mutaþii.

Fiecare moleculã de ADN uman conþine cam trei miliarde de caractere genetice – ºi,
incredibil, rata de eroare a celulei, dupã ce toate mecanismele de editare molecularã îºi fac
treaba, este de numai o greºealã de copiere (numitã mutaþie punctualã) la 10 miliarde de
caractere!
Dupã cum explica fizicianul ºi chimistul Jonathan Sarfati: „Cantitatea de informaþii care ar
putea fi stocatã într-un volum punctual de ADN este echivalentã cu conþinutul unui normal de
cãrþi de 500 de ori mai înalt decât distanþa de la Pãmânt la Lunã, fiecare cu un conþinut diferit.
Cu alte cuvinte, dacã credem cã noile hard-diskuri de 40 GB reprezintã o tehnologie avansatã,
un vârf de ADN ar putea conþine de 100 de milioane de ori mai multe informaþii” (DNA:
Marvelous Messages or Mostly Mess?, martie 2003, ediþia online).
Oare ar putea evoluþia ºi selecþia naturalã, fãrã nici o inteligenþã în spatele lor, sã creeze niºte
instrucþiuni ADN atât de precise ºi sofisticate – inclusiv instinctele, existente la fiecare specie,
care le permite vieþuitoarelor sã supravieþuiascã? Este nevoie de mai mult credinþã pentru a
crede cã o evoluþie oarbã, întâmplãtoare, ar putea crea asemenea informaþii ADN uimitoare,
decât pentru a crede cã un Creator se aflã în spatele acestui limbaj de programare extrem de
precis!
În mod remarcabil, descoperirea acestei enorme cantitãþi ºi calitãþi de informaþii celulare l-a
fãcut pe un foarte respectat filosof ºi ateist sã renunþe la concepþiile sale cum cã nu existã nici
o inteligenþã în spatele structurii vieþuitoarelor pe care le vedem în jurul nostru.
„Ceea ce cred eu cã a fãcut materialul ADN”, afirmã Sir Antony Flew din Marea Britanie,
care a fost unul dintre cei mai de frunte ateiºti din lume, „este cã a arãtat, prin complexitatea
aproape de necrezut a aranjamentelor care sunt necesare pentru a produce [viaþã], cã trebuie sã
fi existat implicatã o inteligenþã în a face aceste elemente extraordinar de diverse sã
funcþioneze împreunã.
„Este vorba de enorma complexitate a numãrului de elemente ºi de enorma subtilitate a
modurilor în care lucreazã acestea împreunã. Întâlnirea acestor douã aspecte la momentul
potrivit, întâmplãtor, este de necrezut. Este vorba de enorma complexitate prin care sunt
obþinute rezultatele, ceva ce mie mi s-a pãrut a fi lucrarea unei inteligenþe” (There Is a God,
2007, pag. 75).
Tot ce ºtim despre ADN ne aratã cã acesta programeazã o specie sã rãmânã în limitele
propriului tip general. Modificãrile genetice care apar sunt în general mici ºi neconstante, în
timp ce mutaþiile mari, în loc sã producã structuri îmbunãtãþite ºi noi, sunt în mare majoritate
dãunãtoare supravieþuirii organismului.
Darwin a crezut cã informaþiile din celulã se vor dovedi a fi simple, însã s-a înºelat. Acele
informaþii sunt de o complexitate, calitate ºi cantitate uimitoare.

4. Aºteptãrile lui privind fosilele intermediare
Charles Darwin a fost conºtient de
importanþa datelor fosile. Pentru a-i susþine
teoria, dovezile trebuia sã arate o gradaþie
lentã între diferitele specii de animale ºi sã
aibã milioane de verigi intermediare.
El a afirmat urmãtoarele: „Numãrul de verigi
intermediare ºi tranziþionale, între toate
speciile vii ºi dispãrute, trebuie sã fie
neînchipuit de mare. Însã, cu siguranþã, dacã
aceastã teorie [a evoluþiei] este adevãratã,
toate acestea trebuie sã fi trãit pe pãmânt” (The Origin of Species, 1958, ediþia Mentor, pag.
289).
Când a fost pus în faþa dovezilor, el a recunoscut: „Caracterul distinct al formelor specifice ºi
neamestecarea lor prin nenumãrate verigi tranziþionale constituie o dificultate evidentã... De
ce nu este fiecare formaþiune ºi strat geologic plin de asemenea verigi intermediare? Cu
siguranþã, geologia nu indicã nici un astfel de lanþ organic treptat; probabil, aceasta este cea
mai serioasã ºi evidentã obiecþiune la teoria mea” (pag. 287).
El a crezut cã, în cele din urmã, se vor gãsi „nenumãrate verigi tranziþionale” pentru
susþinerea teoriei lui. Aºa au stat lucrurile?
Paleontologul ºi evoluþionistul David Raup recunoaºte: „Da, suntem la 120 de ani depãrtare
de Darwin ºi cunoaºterea datelor fosile a avansat foarte mult. Avem acum un sfert de milion
de specii fosile, dar situaþia nu s-a schimbat mult.
„Dovezile evoluþiei sunt încã surprinzãtor de puþine ºi, în mod ironic, avem chiar mai puþine
exemple de tranziþii evolutive decât aveam în vremea lui Darwin... Deci problema lui Darwin
nu s-a îmbunãtãþit în ultimii 120 de ani iar noi încã avem date care indicã o schimbare, dar
nimeni nu poate spune cã aceasta reprezintã o consecinþã rezonabilã a selecþiei naturale”
(Field Museum of Natural History Bulletin, 1979, pag. 25).
Unde este evoluþia treptatã a speciilor mutante de la un tip la altul, unde sunt acei „monºtri
ipotetici” ai unor cercetãtori, despre care Darwin prezicea cã într-o bunã zi vor fi identificaþi
la nivelul datelor fosile?
Niles Eldredge, un alt paleontolog celebru, rãspunde reþinut: „Nu e de mirare cã paleontologii
au stat atât de mult tip departe de evoluþie. Se pare cã aceasta nici nu a avut loc. Profilurile
solului indicã zig-zaguri, oscilaþii minore ºi foarte rar o minimã acumulare de schimbãri pe
durata a milioane de ani, într-un ritm prea mic pentru a putea reprezenta o dovadã serioasã a
tuturor schimbãrilor care au apãrut în istoria evoluþionistã.
„Când suntem faþã în faþã cu noutatea evoluþionistã, de obicei avem de-a face cu ceva spontan,
deseori fãrã nici o dovadã fermã cã organismele nu au apãrut din altã parte! Nu putem spune
la infinit cã evoluþia a avut loc în altã parte. Totuºi, asta este ceea ce îi înfãþiºeazã dovezile
fosile unui paleontolog care vrea sã afle ceva despre evoluþie” (Reinventing Darwin: The
Great Evolutionary Debate, 1995, pag. 95).

„Acesta este verdictul paleontologiei moderne: Date nu indicã nici o evoluþie darwinianã
treptatã”, scrie jurnalistul George Sim Johnston. „Otto Schindewolf, probabil cel mai de
seamã paleontolog al secolului 20, scria cã fosilele ‚îl contrazic în mod direct’ pe Darwin.
Steven Stanley, paleontolog care predã la Universitatea Johns Hopkins, scrie în The New
Evolutionary Timetable cã ‚datele fosile nu documenteazã convingãtor nici mãcar o singurã
tranziþie de la o specie la alta’” („An Evening With Darwin in New York”, Crisis, aprilie
2006, ediþia online).
Cu alte cuvinte, datele fosile l-au trãdat pe Darwin. „Nenumãratele” verigi lipsã ale speciilor
mutante între clase de animale ºi plante încã lipsesc. Tot ce s-a descoperit sunt varietãþi ale
unor specii viabile ºi finale, care se adapteazã la mediul lor – fãrã nici o mutaþie treptatã ºi
pozitivã ºi fãrã nici un fel de evoluþie.
5. Incapacitatea sa de a vedea limitele variaþiei speciilor
Darwin ºi-a formulat ideile despre selecþia
naturalã pe baza observaþiilor asupra selecþiei
artificiale. De pildã, el a observat cã
crescãtorii de porumbei au produs o mare
varietate de porumbei. Însã, sã nu uitãm, toþi
sunt încã porumbei!
El a crezut cã, pornind de la aceastã
varietate, dacã am vorbi de perioade foarte
lungi de timp, porumbeii ar putea deveni la
un moment dat un alt tip de pãsãri, de pildã
vulturi ºi, treptat, chiar alte creaturi, cum ar fi lilieci, care sunt mamifere.
În biologie, nimeni nu pune la îndoialã ideea de „schimbare în timp” – ereditatea o atestã. Noi
suntem diferiþi faþã de pãrinþii ºi bunicii noºtri, dar teoria evoluþiei nu despre asta vorbeºte. Ea
este o încercare de a explica felul în care microorganismele, insectele, peºtii, pãsãrile, tigrii,
urºii ºi chiar fiinþele umane au devenit ceea ce sunt astãzi, de-a lungul timpului.
Nu existã nici o problemã în a accepta aºa-numita micro-evoluþie sau schimbarea în cadrul
unei specii, acolo unde mutaþia ºi selecþia naturalã chiar joacã un rol. Avem, în naturã,
exemple ale acestor adaptãri minore la nivelul organismelor, de pildã rezistenþa microbilor la
antibiotice, modificãrile la nivelul ochilor ºi aripilor musculiþelor de oþet ºi modificarea
mãrimii ciocului la cinteze. Trebuie însã sã menþionãm cã aceºti microbi sunt în continuare
microbi, musculiþele de oþet sunt tot musculiþe de oþet iar cintezele sunt tot cinteze!
Evoluþia darwinianã – ceea ce se predã în ºcoli – se referã la macro-evoluþie sau la schimbãri
dincolo de limitele speciilor, în sensul creãrii unor alte specii. Ea se bazeazã pe trei
presupuneri: 1) toate fiinþele vii provin dintr-un strãmoº comun; 2) mecanismele principale
ale schimbãrilor sunt selecþia naturalã ºi mutaþiile; ºi 3) acestea reprezintã procese naturale,
aleatorii, fãrã nici o inteligenþã în spatele lor.
Am vãzut oare cã în formele de viaþã actuale sau în cele fosile creaturile ar evolua ºi schimba
lent de la un tip la altul? Nu.

Biochimistul ºi agnosticul Michael Denton afirma: „Adevãrul e cã dovezile erau atât de sãrace
acum o sutã de ani, încât chiar ºi Darwin avea mari îndoieli cu privire la valabilitatea opiniilor
sale, iar singurul aspect care s-a bucurat de susþinere în ultimul secol se referã la fenomenele
de micro-evoluþie.
„Teoria sa generalã, aceea cã toatã viaþa de pe Pãmânt provine ºi a evoluat printr-o acumulare
succesivã ºi treptatã de mutaþii întâmplãtoare, este astãzi, ca ºi în vremea lui Darwin, o
ipotezã pur speculativã, fãrã nici un suport real ºi foarte departe de axioma auto-evidentã pe
care unii susþinãtori mai agresivi ar dori sã o acceptãm” (Evolution: A Theory in Crisis, 1985,
pag. 77).
Zoologul Pierre Grasse, fost preºedinte al Academiei Franceze de ªtiinþe, a declarat tranºant
cã aceste adaptãri „în cadrul speciilor” nu au, de fapt, nici o legãturã cu evoluþia. Ele
reprezintã mai degrabã niºte fluctuaþii în jurul unui genotip stabil – un caz de adaptare
ecologicã minorã. El a comparat aceste schimbãri cu un fluture care zboarã în limitele unei
sere, putând sã zboare numai în limitele spaþiului disponibil.
Darwin a sperat cã cercetãrile ºi descoperirile viitoare vor arãta cã peste un milion de specii
trãitoare azi pe Pãmânt sau milioane de fosile de animale dispãrute vor dovedi o formã de
tranziþie treptatã între ele. Lipsa sa de înþelegere a legilor ereditare ºi a barierelor genetice care
au fost descoperite între specii i-a compromis poziþia.
6. Ignorarea exploziei din Cambrian
Darwin ºtia de aºa-numita „explozie
cambrianã” – fosile de o varietate uimitoare,
a unor forme de viaþã complexe, apar brusc,
fãrã predecesori, la acelaºi nivel al datelor
fosile. Categoric, acest lucru nu se potrivea
cu modelul sãu evoluþionist al unei treceri de
la simplu la complex.
În locul câtorva organisme înrudite care apar
la începutul datelor fosile, aºa cum spera el, a
existat o explozie de viaþã – moment în care
par sã fi apãrut, în acelaºi timp, diferite tipuri principale de corpuri (numite file) ale unor
fiinþe vii – de fapt, 32 dintre cele 33 de file pe care le edem astãzi. Comparând acest lucru cu
progresul invenþiilor omeneºti, am putea spune cã prãjitorul de pâine, maºina de spãlat,
frigiderul, aerul condiþionat ºi automobilul au apãrut toate brusc, fãrã nici o evoluþie mecanicã
înaintea lor.
Cu referire la explozia din Cambrian, revista Time menþiona: „Vietãþi cu dinþi, tentacule ºi
gheare au apãrut dintr-odatã. Într-un acces de creativitate nemaiîntâlnit pânã atunci, natura
pare sã fi schiþat structura pentru tot ce existã în regnul animal. Aceastã explozie de
diversitate biologicã este descrisã de cercetãtori ca un Big Bang biologic” (Madeline Nash,
„When Life Exploded”, 4 dec. 1995, pag. 68).
Acest „Big Bang” al unor creaturi complet diferit, existent la nivelul datelor fosile, a constituit
o problemã serioasã despre care Darwin a recunoscut cã îi submineazã teoria.

El a scris: „La întrebarea de ce nu gãsim bogate depozite fosiliferi care sã aparþinã acelor
perioadã anterioare sistemului din Cambrian, nu pot da nici un rãspuns viabil... Problema
gãsirii unui motiv raþional pentru absenþa unor vaste straturi bogate în fosile, sub cel din
Cambrian, este foarte mare... Acest caz trebuie sã rãmâne inexplicabil ºi poate fi folosit, întradevãr,
ca un argument împotriva opiniile prezentate aici” (The Origin of Species, pag. 309-
310).
Mai mult, aceastã dilemã a evoluþioniºtilor existã ºi astãzi, dupã cum explicã biologul Stephen
Meyer: „Categoric, fosilele exploziei din Cambrian nu pot fi explicate de teoria darwinianã ºi
nici de conceptul numit „echilibru punctual”, care a fost creat anume pentru a scãpa de
problema fosilelor lipsã. Dacã ne uitãm la acest lucru din perspectiva informaþiilor biologice,
cea mai bunã explicaþie este aceea cã de acest fenomen altfel inexplicabil a fost responsabilã o
inteligenþã...
„Când ajungi la explozia cambrianã, cu acea apariþie amplã ºi bruscã a unor planuri corporale
radical noi, realizezi cã ai nevoie de foarte multe informaþii biologice noi. Unele dintre
acestea ar fi codate la nivelul ADN-ului – deºi cum are loc aceasta e o problemã
insurmontabilã pentru darwiniºti. Însã mai mult, de unde provin noile informaþii, dacã nu din
ADN? Cum se dezvoltã dispunerea ierarhicã a celulelor, þesuturilor, organelor ºi planurilor
corporale? Darwiniºtii nu au nici un rãspuns. Nici mãcar nu se gândesc la asta” (citat de Lee
Strobel, The Case for a Creator, 2004, pag. 238-239).
În consecinþã, dupã 150 de ani de cãutare a unei explicaþii pentru datele fosile din Cambrian,
încã nu existã un mecanism evoluþionist care sã explice satisfãcãtor apariþia bruscã a atât de
multor forme de viaþã complet diferite.
Nu s-a gãsit nici mãcar un singur organism sau câteva care sã evolueze treptat în mai multe,
însã s-a constatat o apariþie bruscã a unor forme variate de viaþã, de o complexitate
remarcabilã, toate bine dezvoltate aproape de începutul datelor fosile.
7. Teoria sa privind omologia
În studiile sale, Darwin observa cã diferite
tipuri de vietãþi au unele trãsãturi comune,
cum ar fi cinci degete la mâna omului, cinci
degete la aripa liliacului sau cinci degete la
înotãtoarea delfinului. El a declarat cã
aceastã similitudine la unele specii, numitã
de el „omologie”, constituie o dovadã a unui
strãmoº comun.
Totuºi, acest argument se bazeazã pe o
analogie care nu stã în picioare, întrucât
datele fosile nu indicã nici o evoluþie treptatã a acestor membre de la o specie la alta. Existã
însã o explicaþie mai simplã pentru aceste trãsãturi comune. În loc sã aibã un strãmoº comun,
aceste trãsãturi similare ar putea fi rezultatul unui proiect comun.
Avem un proiect comun, de pildã, la nivelul realizãrilor omului. Construim o maºinã, o cãruþã
ºi un aspirator cu patru roþi, însã aceasta nu înseamnã cã acestea au un strãmoº comun, ci cã
au un constructor comun. Patru roþi conferã o stabilitate mai mare decât trei roþi, iar greutatea

de deasupra este distribuitã mai bine. Putem deduce cã un constructor inteligent a folosit acest
model cu patru picioare, în locul unui model cu trei, pentru a conferi stabilitate ºi rezistenþã
multor dintre vieþuitoarele create.
La fel, folosirea a cinci extensii la mâini, aripi ºi înotãtoare indicã un proiect bun care a fost
folosit de mai multe ori. Acelaºi lucru se poate afirma ºi pentru faptul cã creaturile, de la câine
la om, au doi ochi, douã urechi ºi patru membre – o dovadã a unui proiect ºi funcþionalitãþi
bune.
Ce este mai raþional sã acceptãm – un constructor care a folosit aceleaºi tipare pentru cã s-au
dovedit bune, sau o selecþie naturalã ºi mutaþii întâmplãtoare, care au produs un proiect optim
dupã numeroase încercãri ºi nereuºite? Dacã acesta din urmã ar fi rãspunsul, unde sunt
dovezile atât de multor modele nereuºite pe care ar fi trebuit sã le gãsim astãzi la nivelul
fosilelor, aºa cum spera Darwin? Nu s-a gãsit nici o astfel de dovadã.
Într-adevãr, atunci când niºte creaturi sunt departe una de alta pe copacul evoluþionist ºi au
caracteristici avansate comune, evoluþioniºtii declarã cã aceste trãsãturi au evoluat separat.
Care sunt însã ºansele ca niºte trãsãturi complexe sã evolueze identic, prin jocul întâmplãrii,
de mai multe ori? Din nou, constructorul comun este o explicaþie mult mai logicã.
8. Teoria sa privind evoluþia omului din maimuþã
În a doua sa carte, Originea omului ºi
selecþia în relaþie cu sexul, Darwin afirma cã
omul a evoluat dintr-o varietate de maimuþe
înrudite cu cimpanzeii.
Însã, atunci când privim mai îndeaproape,
vedem mari diferenþe între cimpanzei ºi om.
Ideea, foarte promovatã, cã avem 99% din
ADN-ul nostru identic cu cel am
cimpanzeilor, a fost infirmatã odatã cu
descifrarea genomului cimpanzeilor.
Similaritatea este de numai 93%, conform celor mai recente studii, rezultate care, în mod
curios, nu a fost anunþat în presã. Stephan Anitei, editor ºtiinþific la Softpedia, scrie: „Da, noul
studiu concluzioneazã cã diferenþa totalã la nivelul ADN-ului între oameni ºi cimpanzei este
de 6-7%. Existã similaritãþi evidente între cimpanzei ºi oameni, însã ºi diferenþe mari la
nivelul structurii corpului, creierului, intelectului ºi comportamentului, etc.” („How Much
DNA Do We Share With Chimps?” Softpedia, 20 nov. 2006, pag. 1).
Din nou, se pune întrebarea: Similaritatea dintre cimpanzei ºi oameni se datoreazã unui
strãmoº comun sau unui proiectant comun? Dacã e un strãmoº comun, de ce sunt oamenii atât
de diferiþi de acel strãmoº, în timp ce cimpanzeii au rãmas cam la fel? Realitatea este cã nu
vedem nici o evoluþie astãzi nici la cimpanzei, nici la oameni.
Legile geneticii sunt insurmontabile – un cimpanzeu nu devine altceva decât un cimpanzeu,
iar un om nimic altceva decât un om. Dupã 150 de ani de cercetare a formelor de viaþã vii ºi
dispãrute, nu s-a gãsit nici o dovadã a unei tranziþii lente a speciilor de la maimuþã la om.

9. Teoria sa privind copacul vieþii
În singurul desen din cartea lui Darwin,
Originea speciilor, vedem ceea ce se vrea a
fi „copacul vieþii”. Acesta închipuie
transformarea imaginarã a unui strãmoº
comun (aflat la bazã) în diferite specii
existente azi (la nivelul coroanei). Desenul se
bazeazã însã pe variaþii uºoare în cadrul
speciilor, dupã multe generaþii, ºi pe multe
presupuneri..
Din nou, Darwin a mers mult dincolo de
dovezi. A luat câteva dovezi ale adaptãrii ºi le-a extrapolat în ideea cã o specie sau gen (grup
de specii care se pot combina) se poate transforma în ceva complet diferit – totul bazat pe
speculaþie. În mod inteligent, el a declarat: „Nu vãd nici un motiv pentru a limita procesul de
modificare, aºa cum l-am explicat, doar la nivelul genurilor” (pag. 121). A trebuit sã declare
aceasta întrucât nu existau dovezi directe!
Ala cum scrie Jonathan Wells: „Problema fundamentalã a evoluþiei, originea speciilor, rãmâne
nerezolvatã. În ciuda unor secole de combinãri artificiale ºi decade de experimente în
laborator, nimeni nu a observat vreo speciaþie (evoluþia unei specii în altã specie) prin variaþie
ºi selecþie. Ceea ce Darwin a pretins cã ar fi adevãrat pentru toate speciile nu s-a demonstrat
nici mãcar pentru o singurã specie” (The Politically Incorrect Guide to Darwinism and
Intelligent Design, 2006, pag. 64).
Astfel, în locul unui „copac al vieþii” care începe cu unul sau câþiva strãmoºi comuni ºi apoi
se ramificã, avem în realitate un „copac al vieþii” inversat ºi destul de divizat – ramurile vieþii
sunt foarte diverse ºi numeroase de la bun început. Prin extincþie ºi apariþii bruºte, avem mai
puþine forme de viaþã astãzi decât în trecut.
„Dintre toate simbolurile evoluþiei”, adaugã dr. Wells, „copacul vieþii este cel mai ilustrativ
pentru cã descinderea dintr-un strãmoº comun este fundamentul teoriei lui Darwin... Însã
Darwin ºtia – iar cercetãtorii au confirmat astãzi – cã dovezile fosile timpurii inverseazã
copacul evoluþionist al vieþii. Acum zece ani se spera cã dovezile moleculare ar putea salva
copacul, însã descoperirile recente au nãruit aceastã speranþã. Deºi nu afli aceasta din
manualele de biologie, copacul lui Darwin a fost scos din rãdãcini” (ibid., pag. 51).
10. Respingerea creaþiei lui Dumnezeu
Charles Darwin a fost un om al timpurilor sale.
Secolul 19 a fost martorul unor transformãri sociale
majore – politice, filosofice, economice ºi religioase –
iar Darwin a fost influenþat considerabil de ele.
Bunicul sãu, Erasmus Darwin, fusese un ateu care
scrisese despre evoluþie, iar tatãl sãu, Robert Darwin,
era ºi el tot ateu, ambii influenþându-l pe Charles.

La unsprezece ani de la publicarea Originii speciilor, el recunoºtea cã douã motive stãtuserã
la baza scrierii acelei cãrþi: „Pot mãrturisi cã am avut douã obiective în vedere; primul, acela
de a arãta cã speciile nu au fost create separat ºi, al doilea, cã selecþia naturalã a fost
determinantul principal al schimbãrii...
„Unii dintre cei ce admit principiul evoluþiei, dar resping selecþia naturalã, par sã uite, atunci
când îmi criticã cartea, cã am avut aceste douã obiective de mai sus în minte; deci, dacã am
greºit acordând o mare importanþã selecþiei naturale, ceea ce nu pot spune, sau dacã i-am
exagerat importanþa, ceea ce ar putea fi posibil, cel puþin, sper eu, am fãcut o treabã bunã în a
ajuta la respingerea dogmei unor creaþii separate” (The Descent of Man, 1871, pag. 92).
De remarcat cã primul motiv al scrierii cãrþii sale a fost unul religios – dorea sã respingã
„dogma unor creaþii separate”. Cu alte cuvinte, la el nu era loc pentru o variantã religioasã a
originii speciilor, una care sã includã un Creator. El a promovat ideea cã materia ºi energia, cu
ajutorul selecþiei naturale ºi a variaþiilor, stau la baza tuturor formelor de viaþã care ne
înconjoarã – o filozofie cunoscutã ca materialism ºtiinþific.
I-a criticat pe creaþioniºtii care credeau în specii fixe, limitate la regiuni geografice specifice.
Pentru el, evoluþia era „ºtiinþificã” ºi trebuia privitã cu o minte deschisã – dar în cadrul unui
sistem materialist închis, eliminând sau reducând la minim rolul unui Creator.
În loc sã avem, de-a lungul ultimilor 150 de ani, dovezi în sensul unor cauze oarbe ºi aleatorii
ca bazã a creaþiei, vedem astãzi, pe baza dovezilor moleculare, chimice, biologice ºi
astronomice, cã în spatele a tot se aflã un constructor comun.
Aºa cum spunea, în mod elegant, Phillip Johnson, profesor de Drept la University of
California, „evoluþia darwinianã... mã duce cu gândul la un vas mare de rãzboi pe oceanul
realitãþii. Flancurile sale sunt puternic armate cu bariere filosofice împotriva criticilor, iar
punþile sale sunt dotate cu mari tunuri retorice pentru a-i intimida pe eventualii atacatori...
„Însã acest vas are o spãrturã metafizicã, iar ofiþerii mai inteligenþi de pe el au început sã
înþeleagã cã toatã puterea de foc a vasului nu îl va putea salva dacã nu se astupã spãrtura.
Desigur, se vor face eforturi eroice pentru a salva vasul... Spectacolul va fi fascinant, iar lupta
va continua mult timp. În final însã, realitatea va învinge” (Darwin on Trial, 1993, pag. 169-
170).
S-au împlinit douã sute de ani de la naºterea lui Darwin dar, aºa cum prevede Phillip Johnson,
ideile lui vor sfârºi la coºul de gunoi al istoriei. Johnson conchide: „Fiecare istorie a secolului
douãzeci are trei gânditori ca promotori de frunte: Darwin, Marx ºi Freud... Marx ºi Freud au
eºuat... Sunt convins cã Darwin e la rând. Cãderea lui va fi cea mai mare dintre cele trei”
(Defeating Darwinism by Opening Minds, 1997, pag. 113).

Urmãrile mentalitãþii darwiniste
Aºa cum am arãtat la început, publicarea cãrþii Originea speciilor a influenþat major societatea
umanã în secolele 19 ºi 20.
Majoritatea dintre noi am crescut învãþând la ºcoalã despre evoluþia omului din maimuþã ºi
acceptând-o ca pe un fapt dovedit. În mediul academic, puþini contestã teoria lui Darwin iar
cei care o fac, primesc etichete cum ar fi retrograd, extremist sau fundamentalist religios.
Richard Weikart, profesor de istorie la California State University, descrie felul în care au
privit unii publicarea iniþialã a cãrþii lui Darwin. „Mare parte din opoziþia iniþialã faþã de
darwinism provenea din percepþia unei ameninþãri la adresa ordinii morale. Adam Sedgwick,
fostul mentor al lui Darwin în ºtiinþe naturale de la Universitatea Cambridge, îºi exprima
deschis aceastã teamã într-o scrisoare adresatã lui Darwin în anul 1859, la scurt timp dupã
lecturarea Originii speciilor. Acesta declara: ‚Pasaje din cartea ta... mi-au ºocat considerabil
simþul moral’” (From Darwin to Hitler, 2004, pag. 1).
Avertizând asupra consecinþelor publicãrii
cãrþii, Sedgwick adãuga cã „omenirea, în
mintea mea, va suferi un rãu care s-ar
putea sã o abrutizeze ºi care va scufunda
rasa umanã într-o mare de degradare mai
adâncã decât orice cunoaºtem din istoria
ei” (ibid.).
Entuziasmat de noua sa teorie, Darwin a
dat prea puþinã atenþie posibilelor
consecinþe morale ale scrierilor sale. Cu
siguranþã, nu a prevãzut cã dupã 75 de ani, ideile sale îl vor conduce pe un Adolf Hitler la
formularea unor politici rasiale ºi exterminaþioniste. Profesorul Weikart documenteazã însã
aceastã conexiune, cu numeroase citate din majoritatea filosofilor ºi cercetãtorilor germani din
acea epocã.
Dr. Richard Evans, profesor de Istorie Modernã la Universitatea Cambridge ºi autor al cãrþii
The Coming of the Third Reich, declarã cã Weikart “prezintã în detalii ponderate ºi
convingãtoare felul în care gânditorii darwiniºti din Germania au fãurit o atitudine amoralã
asupra societãþii umane pânã în primul rãzboi mondial, în care un presupus bine al rasei a
constituit unicul criteriu al politicilor publice ºi ‚igienei rasiale’.
„Fãrã a supra-simplifica liniile care leagã aceastã filozofie de Hitler, el demonstreazã cu o
claritate rece felul în care o serie de scriitori ºi cercetãtori darwiniºti au avansat politici cum ar
fi infanticidul, sinuciderea asistatã, prohibiþiile maritale ºi multe altele pentru cei pe care îi
considerau rasial sau eugenic inferiori, oferindu-i astfel lui Hitler o bazã ºtiinþificã pentru
politicile adoptate de acesta...” (From Darwin to Hitler, coperta spate)
Nu doar Hitler ºi naziºtii lui au fost influenþaþi major de Darwin. „Dupã ce a citit Originea
speciilor lui Darwin, Karl Marx i-a scris lui Friedrich Engels, ‚Deºi realizatã într-o manierã
englezeascã grosolanã, aceasta este cartea care conþine o bazã în istoria naturalã pentru
vederile noastre’. Mai mult, mulþi pacifiºti, feministe, susþinãtori ai controlului naºterilor ºi

activiºti homosexuali au fost darwiniºti entuziaºti ºi au folosit argumentele lui Darwin pentru
a-ºi promova agenda social-politicã” (pag. 4).
O nouã moralitate
Ideile lui Darwin au condus la o viziune asupra lumii radical diferitã pentru mulþi gânditori
europeni. „În 1904, unul dintre cei mai de seamã biologi darwinieni germani, Arnold Dodel,
proclama: ‚Noua viziune mondialã se sprijinã pe teoria evoluþiei. Pe ea trebuie sã construim o
nouã eticã... Toate valorile trebuie reevaluate’... Relativismul lor moral implicã ideea cã unele
valori morale poate au fost valabile în trecut, dar este posibil sã nu se mai aplice în condiþiile
moderne” (pag. 43).
În mod interesant, un contemporan al lui Dodel, faimosul anti-evoluþionist american William
Jennings Bryan, „a fost în mare mãsurã motivat de preocuparea legatã de implicaþiile morale
ale darwinismului. În calitate de pacifist, Bryan a fost scandalizat de retorica darwinianã a
militariºtilor germani, pe care îi fãcea responsabili de izbucnirea primului rãzboi mondial”
(pag. 1).
Îngrijorarea lui Bryan s-a dovedit întemeiatã, gândirea lor fiind o scarã pentru teoriile rasiale
ale lui Hitler, care au condus la un al doilea conflict major dupã doar 25 de ani.
Teoria lui Darwin nu doar cã a modificat gândirea politicã, conducând la comunism ºi nazism
ºi la douã rãzboaie mondiale. Ea a schimbat ºi mentalitatea unui numãr considerabil de
oameni din þãrile dezvoltate. Valorile bazate pe secole de învãþãturã creºtinã asupra sfinþeniei
cãsãtoriei ºi a vieþii umane în general au început sã se erodeze. Teoria lui Darwin nu a oferit
doar o explicaþie alternativã la creaþiunea biblicã, dar a condus la îndoieli asupra a tot ce
afirmã Scriptura, inclusiv asupra legilor morale.
Mulþi vãd astãzi cãsãtoria ca fiind ceva învechit, „o bucatã de hârtie”, în timp ce ideea de
fidelitate sexualã faþã de soþ/soþie pe durata vieþii o regãsim doar la o minoritate. Pentru mulþi,
sexul este doar pentru plãcere iar copiii sunt o problemã.
Fãrã limite
Totul ºi orice se poate justifica dacã îl scoþi pe Dumnezeu din schemã.
Acum douã mii de ani, într-un context amoral similar cu cel de astãzi, Sf. Pavel scria: „ªi
precum n-au încercat sã aibã pe Dumnezeu în cunoºtinþã, aºa ºi Dumnezeu i-a lãsat la mintea
lor fãrã judecatã, sã facã cele ce nu se cuvine. Plini fiind de toatã nedreptatea, de desfrânare,
de viclenie, de lãcomie, de rãutate; plini de pizmã, de ucidere, de ceartã, de înºelãciune, de
purtãri rele (Romani 1:28-29). Din pãcate, cuvintele lui sunt un tablou al societãþii „moderne”
de astãzi.
În versetul urmãtor, Sf. Pavel spune cã oamenii au devenit „urâtori de Dumnezeu”. De fapt,
promovarea oarbã a teoriei evoluþioniste se bazeazã pe obstinaþia de a respinge cu orice preþ
pe Dumnezeu ºi a-l scoate de tot din viziunea globalã asupra vieþii. Poate cã Darwin nu îºi
propusese sã respingã moralitatea creºtinã, dar la aceasta a condus în final teoria lui. Trãind în
Anglia victorianã, ar fi fost cu siguranþã îngrozit de ideologia nazistã, dar fãrã a sa teorie a
evoluþiei, al treilea Reich nu s-ar fi putut justifica pe sine.

Desigur, nu darwinismul în sine a produs ororile nazismului ºi comunismului, dar fãrã
Darwin, în special fãrã permutãrile darwiniste ºi eugenice sociale, nici Hitler ºi nici Stalin nu
ar fi avut baza ºtiinþificã necesarã pentru a se convinge pe sine ºi pe adepþii lor cã atrocitãþile
comise de ei sunt vrednice de laudã. Darwinismul sau, cel puþin unele interpretãri naturaliste
ale darwinismului, au reuºit sã rãstoarne scara valorilor morale.